Page 22 - Mastru Vicenzu lu pitturi
P. 22
Mastru Vicenzu lu pitturi
Settimu cuntu
Mischinu, mastru Vicenzu, nun ci la facìva cchiù, vuliva mòriri, strati-strati, cci
arrìdivanu ‘nsutta-‘nsutta, nun nni putìva cchiù, era dispiratu. Mastru Vicenzu,
poviru omu, si ritruvà sulu e abbannunàtu, nuddu chi lu potti cunurtari, parsi ca lu
munnu di ‘ncoddu si cci avissi allavancatu e prega a lu Signuri di fallu mòriri,
macàri ‘affucatu.
La testa all'omu … ormai 'un ci riggìa:
murennu la finisciu di pinzàri
quannu ti cummigliava di carìzzi
e mi prigàva ti li tò biddìzzi.
La testa dell'uomo ormai era confusa:
se muoio la finisco di pensare
quando ti riempivo di carezze
e gioivo delle tue bellezze.
22
Settimu cuntu
Mischinu, mastru Vicenzu, nun ci la facìva cchiù, vuliva mòriri, strati-strati, cci
arrìdivanu ‘nsutta-‘nsutta, nun nni putìva cchiù, era dispiratu. Mastru Vicenzu,
poviru omu, si ritruvà sulu e abbannunàtu, nuddu chi lu potti cunurtari, parsi ca lu
munnu di ‘ncoddu si cci avissi allavancatu e prega a lu Signuri di fallu mòriri,
macàri ‘affucatu.
La testa all'omu … ormai 'un ci riggìa:
murennu la finisciu di pinzàri
quannu ti cummigliava di carìzzi
e mi prigàva ti li tò biddìzzi.
La testa dell'uomo ormai era confusa:
se muoio la finisco di pensare
quando ti riempivo di carezze
e gioivo delle tue bellezze.
22