Page 24 - Mastru Vicenzu lu pitturi
P. 24
Mastru Vicenzu lu pitturi
Ottavu cuntu
E allura, fimmini beddi, quannu pigliati un omu pi maritu vulitilu beni pi tutta la vita.
Pirchì li corna li tennu sulu l’armali. La testa di un omu nun pò reggiri ‘stu pisanti
pisu murali. Daticci a lu maritu tantu affettu e soprattuttu amatilu, e mai ‘ncurniciati-
lu. Mastru Vicenzu, ricorda sempri lu tempu passatu, quannu vinutu di travagliari si
lavava, manciava e cu so muglieri si ìva a curcari. Agghiurnava a la matina,
s’addivigliava suddisfattu e cuntenti, sicuru di li so sintimenti.

A tia sula … dètti li vasàti,

e sulu a tia fimmina haiu amàtu,
pi tia 'stu cori ancòra si cummovi
ora, siddu mi cerchi nun mi trovi.

A te sola ho dato i baci,
solo te, donna ho amato,
per te il mio cuore ancora si commuove,
ora se mi cerchi non mi trovi.

24
   19   20   21   22   23   24   25   26   27   28   29