Page 18 - Mastru Vicenzu lu pitturi
P. 18
Mastru Vicenzu lu pitturi
Quintu cuntu
Ddu poviru curnùtu di mastru Vicenzu, si cci l’avissiru dittu, nun ci avissi cridutu,
tantu vuliva beni e tanta fiducia avìa a so muglieri. Ora capì pirchì unni si girava-gira-
va vidiva e sintiva sciàvuru di ‘ncenzu. Avìa la casa china-china, l’avìva finu ‘nta li
corna, allisciàti di dda traditura di la sò donna. Dispiràtu, marturiàtu e persu, mastru
Vicenzu, nun si dava paci. Tantu amuri avìa datu a sò muglieri. Nun ci fici mancari
nenti, avìa vistìni, scarpi, cazètti, mutànni e reggipètti, chini di merlètti.
Ora mischinu è propriu sdisulatu, chistu è lu veru risultatu.

Ddu iornu … ca tu mi lassàsti,

lu cori mè addivìntà 'na petra.
A tia sula amàvu e mi 'ngannàsti,

la vita a mia mi la ruvinàsti.

Quel giorno che mi hai lasciato,
il mio cuore è diventato una pietra.
A te sola ho amato e mi hai ingannato,
la mia vita hai rovinato.

18
   13   14   15   16   17   18   19   20   21   22   23