Nun sulu petri …
Di tutti, si nnì sciglieru dù.
Dù petri isulani,
di mari e di spiaggi diversi,
ma lu pinseru è lu stessu.
Ora hannu un nomu:
lu “Tò e lu Mè”.
Si sentinu ‘ncapu la stessa onda,
volano ‘ncapu la stessa friquenza.
Quatalàti cu amuri,
speranu ‘ni lu distinu,
‘ni lu cuntattu,
pi pò scanciarisi ‘stu rigalu. |
L’amuri farà di sigillu
tra ‘sti duri petri,
ma lu pinseru resterà
duci, tenniru, dilicatu.
Dù petri ca prima eranu nuddu
ora sù priziusi,
campanu,
si parlanu, si amanu.
Duri, ma hannu un cori,
l’una batti pi l’atra.
Si scioglinu di ‘n’abbracciu unicu,
comu unicu è l’amuri.
2009 Giuseppe Cardella |