Home Page

Poeta

Poesie

Critica

Biografia

Contatti


Premio Letterario "Città di Cava de'  Tirreni" - XXIX Edizione - 2012
Poesia "Ricotta cu lu seru e pani sminuzzatui" - Premio Medaglia

 


Riicotta cu lu seru e pani sminuzzatu

Quann’era nicu, cu me matri, certi matini,
ìvamu âccattari la ricotta cu lu seru.
Mi piaciva vìdiri ‘ntornu
a lu casdaruni tanti cristiani
c’aspittàvanu c’acchianava la ricotta,
bedda bianca, casda-casda e cotta.

Iu cu li cazi curti,
un magliuneddu di lana,
ca era prima di me frati,
cu li manuzzi ‘nsacchetta,
li spadduzzi arrunchiati,
mi sintiva tutti cosi gilati. 

Tra iddi fimmini, sparlittiàvanu,
cu diciva ca donna Sarina aviva
la caputa lorda e ammaccata,
cu diciva ca la ‘ngnura Tresa
s’arricampà senza facci lavata,
e ccu avia la vistina sciardata. 

Certi voti parlàvanu a bassa
vuci pi nun mi fari sèntiri.
Parlàvanu di la muglieri
di lu dutturi ca cci faciva
li corna a ddu fissa di lu maritu
cu lu figliu di lu nutaru Territu. 

Senza vuliri, mi ‘ntrumisi dicennu:
«Mi pariva onesta la signura!».
Mancu finivu di dillu, m’arrivà
‘na masciddata di me matri
narrè lu cozzu ca mi fici stunari.
Mi dissi: «zzittuti, nun t’ammiscari». 

 

 

Ognuna avìa la so caputa, cu purtava
la tazza cu lu pani ggià sminuzzatu,
cu purtava pignati e pignateddi,
cu la vuliva sparti, di una la ricotta
e di l’atra cci vuliva lu seru,
chissu chi vi cuntu è tuttu veru. 

Comu acchianava, tutti vulìvanu
èssiri allistuti pi prima, cu diciva:
«ass’allesti a mia càiu a me maritu malatu»,
cu si ‘nn’avia agghiri a travagliari,
tutti si stringìvanu a lu casdaruni,
scantànnusi di ristari addiuni. 

Donna Maria, vistuta tutta di nìuru,
fìmmina tutta d’un pezzu, quantu
aviva li spaddi, aviva scianchi e pettu.
Cu la scumera ‘mmanu, pigliava
la ricotta,  mmezzu tutta dda fudda,  
fina-fina, a sfoglia di cipudda. 

Iunti dintra, me matri priparava
li tazzi, cci sminuzzava lu pani di lu
iornu prima, ‘ncapu cci mittiva
ancora casda, la ricotta cu lu seru,
tutta la famiglia faciva colazioni,
pi natri era festa, pariva l’Ascenzioni.

Tannu, la ricotta cu lu seru,
si manciava pi pitittu,
nni inchìvamu la panza
e nni faciva prufittu,
ora ‘nveci s’accatta sulu pi piaciri,
si mància a scopu, pi megliu iri.
           
                         2011 Giuseppe Cardella